Melanie Glaus din Buochs este ucigașa anului

Din anul 2015, cercul ucigașilor de agrement din jurul asociației Jagd Schweiz alege în mod sexist o vânătoreasă recreativă a anului, exact la deschiderea vânătorii de căprioare-țap, care provoacă suferință.

Aceasta trebuie să participe, în calitate de ambasadoare a vânătorii, la diverse expoziții și evenimente, precum dezbateri, vizite școlare, adunări ale delegaților, târguri de vânătoare și numeroase alte manifestări. Anul acesta, alegerea a căzut pe Melanie Glaus, în vârstă de 35 de ani. Vânătoreasa recreativă elvețiană a anului, 2025–2027, este născută la Berna și locuiește în Buochs, Nidwalden.

Juriul, format din consultanta politică și de comunicare Martina Vieli, precum și din Anton Merkle și Tarzisius Caviezel, în calitate de reprezentanți ai organizației responsabile din cadrul militantei asociații Jagd Schweiz, s-a confruntat cu o sarcină dificilă la luarea deciziei, se arată în Comunicat de presă.

Tarzisius Caviezel însuși numește vânătoarea o Boală, de care nu se poate vindeca. Citatul său preferat este:

Niciodată nu se minte atât de mult ca înainte de alegeri, în timpul războiului și după vânătoare.

Ucigașa cu ochii ei întunecați a trebuit deja, ca fetiță, alături de bunic, tată, naș sau frate, să meargă la ucis.

Astfel, și acești membri ai familiei încalcă prevederile Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului. Copiii și tinerii trebuie protejați de orice formă de violență. Participarea pasivă și activă a copiilor și tinerilor la activități de vânătoare este inadmisibilă. Convenția privind drepturile copilului cuprinde, printre altele, dreptul tuturor minorilor la integritate fizică și psihică. În același timp, aceasta include obligația statului de a garanta protecția drepturilor menționate. În domeniul vânătorii, vânătorii recreativi încalcă în mod notoriu această obligație. Elveția este obligată, din punctul de vedere al drepturilor omului, să protejeze copiii de orice formă de violență.

Vânătorii recreativi nu au o vocație pedagogică, și totuși fac prozelitism până la nivelul școlilor primare. Viziunea vânătorilor recreativi asupra naturii nu are nimic de-a face cu etica, biologia, știința, ecologia sau protecția animalelor – dimpotrivă!

În Elveția nu există nicio asociație ai cărei membri sunt implicați, dovedit, an de an, în mii de încălcări ale legii precum infracțiuni la legea vânătorii, braconaj, contrabandă cu arme, delicte de mediu, încălcări ale legislației privind protecția animalelor, delicte rutiere, corupție și multe alte activități infracționale, așa cum este cazul asociației Jagd Schweiz, la care sunt afiliați vânătorii recreativi. Practic tot ceea ce este crud, inutil și lipsit de suflet este promovat de asociația Jagd Schweiz, confirmă și un instanţă din Bellinzona.

Menționarea explicită de către Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului este un pas important pentru a se asigura că cruzimea față de animale, precum practicarea vânătorii, este considerată inacceptabilă.

Spre deosebire de o sportivă sau un sportiv al anului, care sunt desemnați pentru performanțele lor deosebite, o vânătoreasă recreativă a anului este în mod evident redusă în mod sexist și nu este aleasă pentru realizări excepționale.

Examenul de vânătoare nu este altceva decât un atelier ceva mai intensiv și sectar . Nu e de mirare, așadar, că știința nu reușește să se impună și că miturile grosolane și poveștile de vânătoare pur și simplu nu pot fi eliminate din lume.

În haosul în care se află natura, după zeci de ani de "îngrijire" din partea vânătorilor recreativi elvețieni, este Proporția speciilor amenințate este, potrivit ONU, în nicio altă țară din lume atât de mare ca în Elveția.

Vânătorii amatori creează de zeci de ani un dezechilibru ecologic în peisajul cultural, cu urmări uneori dramatice (pădure de protecție, boli).

Vânătorii recreativi practică specismul. Specismul este comparabil cu rasismul și sexismul, iar acesta nu este o cultură sau o tradiție.

Începând cu 1.4.2015, Luxemburg a luat decizia corectă, bazată pe fapte științifice verificabile, și a interzis în special vânătoarea de vulpi.

Vânătorii recreativi încearcă să își diminueze fapta în fața propriei conștiințe din punct de vedere al greutății morale, respectiv să o facă suportabilă pentru ei înșiși. Acest lucru se regăsește adesea la criminalii în serie , care își pregătesc corespunzător locurile faptei, își cultivă propriile ritualuri, păstrează la final obiecte amintind de victime și se legitimează singuri prin poziția lor de putere. Exercitarea puterii este un cuvânt-cheie important în acest context. 

Crima este o infracțiune de ucidere. Dreptul nostru penal o rezervă ființei umane. Însă, deoarece nu există niciun fundament științific pentru a ierarhiza valoarea unor forme superioare de viață unele față de altele, aplicarea actuală este lacunară.

Faptul că vânătoarea este privită drept crimă sau doar ca ucidere, pentru că nu afectează oameni, ci doar alte mamifere, ține tot de convingeri personale. Din punct de vedere biologic, omul este un animal, iar dacă este mai valoros și dacă uciderea lui este moral mai reprobabilă decât uciderea unui alt animal rămâne o chestiune deschisă. În orice caz, această poziție nu poate fi justificată științific. Morala reprezintă fundamentul convieţuirii sociale. Prin urmare, și animalele intră sub incidența acestei morale. Iar cine consideră că celelalte animale, sau chiar întregul mediu înconjurător, nu fac parte din societatea noastră și sunt deci excluse din sfera moralei, ar trebui să poată explica unde se află granița morală.

Cu cât aflăm mai multe despre animale, cu atât trebuie să recunoaștem că toate argumentele care ar susține un caracter unic, exclusiv uman, sunt nule. Percepția durerii, gândirea, comunicarea sau conștiința. Pe baza științei, nu putem devaloriza animalele într-atât încât să justificăm o faptă considerată amorală în rândul oamenilor, cum este uciderea.

Vânătorii recreativi invocă necesitatea „meșteșugului” lor pentru ecosistemul nostru. Dar nici acest lucru nu se susține din punct de vedere științific — vânătoarea recreativă, în special vânătoarea de vânat mic, este complet inutilă și contraproductivă.

Pentru o gestionare adevărată este suficient un mic număr de paznici de vânătoare, așa cum arată exemplul Geneva sau țări întregi cu interzicerea vânătorii. Animalele sălbatice nu ar mai fi figuri de tras la țintă pentru oameni cu o igienă etică redusă și probleme psihologice.

Există ani în care, în cantonului Geneva, de exemplu, nu este împușcat niciun cerb roșu, căprior, vulpe roșie, bursuc, jder, iepure de câmp, gaiță etc., conform statisticii federale a vânătorii. Aceasta deoarece nu există perioade de vânătoare pentru vânătorii recreativi, ca în celelalte cantoane. Animalele sălbatice din cantonul Geneva beneficiază, în primul rând, de o perioadă de protecție pe tot parcursul anului. Multe animale sălbatice sunt vizibile și pot fi observate de către populație, ceea ce este dovedit științific și valoros pentru sănătatea animalelor și a oamenilor.

Împușcăturile sanitare și terapeutice efectuate de paznicii de vânătoare din Geneva nu sunt același lucru cu o vânătoare decimantă bazată pe povești vânătorești sau pe o înțelegere greșită a experienței naturii. Potrivit biologilor, vânătoarea recreativă nu înseamnă neapărat mai puține animale sălbatice, ci mai multe nașteri. La o analiză atentă, vânătorii recreativi nu prestează o "muncă în folosul comunității" pentru public și cu atât mai puțin pentru animalele sălbatice. Animalelor sălbatice nu le plac vânătorii recreativi. Vânătorii recreativi nu ar presta nicio "muncă în folosul comunității" dacă nu li s-ar permite să ucidă.