Este dispariția globală a păsărilor un semn rău?

La nivel mondial, efectivele de păsări scad rapid, iar sute de specii sunt amenințate cu dispariția. Pentru noi, oamenii, acesta ar trebui să fie un avertisment: dacă lumea păsărilor nu se simte bine, mai târziu vom avea probleme și noi.

În cantonul Vaud a fost găsit anul acesta un gaie roșie aflat în pragul morții.

Angajații Centre ornithologique de réadaption (COR) din Genthod GE au luptat la propriu pentru viața și moartea păsării. Aceasta zăcea pe pământ și stârnise deja interesul pisicilor de pe un camping. «Când am văzut această pasăre frumoasă, care nu mai putea zbura, i-am vorbit blând și am mângâiat-o», povestește cea care a găsit-o. Apoi a pus-o cu grijă într-un sac.

În cele din urmă, a reușit să predea pasărea, aflată în comă și chinuită de convulsii, specialiștilor de la COR. Acolo, în 40 de ani de activitate, nu mai văzuseră niciodată un gaie roșie, spune Patrick Jacot, responsabilul de la COR.  La început se crezuse că a fost vorba de o coliziune cu un vehicul sau cu un geam. Abia mai târziu s-a ajuns la concluzia că animalul suferea de o intoxicație provocată de pesticide.

Gaia roșie este protejată de zeci de ani

Gaia roșie a fost pusă sub protecție în Elveția încă din 1925. Deoarece a continuat însă să fie împușcată până în anii '50, a fost nevoie de mult timp până când efectivele au început să se refacă. Între timp, specia s-a răspândit din nou ceva mai mult. Cele aproximativ 90 de perechi cuibăritoare înregistrate la primul recensământ din 1969 au ajuns între timp la aproximativ 1500 de perechi. În alte zone ale Europei, însă, efectivele continuă să scadă.

La stația ornitologică, ca primă măsură de urgență, i s-a golit gaiei roșii gușa, un fel de pungă din esofag în care se adună hrana. „Gușa era plină, avea diametrul unei mingi de tenis", spune Emilie Bréthaut, medic veterinar la COR. În cele din urmă, i s-a făcut o clismă cu ajutorul unei sonde, o intervenție care cere mult tact. Bréthaut a scos la iveală murdărie și resturi vegetale care miroseau puternic a substanțe chimice. „Când vezi așa ceva, începi să te gândești la fructele și legumele pe care le consumăm", spune medicul veterinar.

• 

• 

• 

• 

După intervenția de urgență, gaia roșie a fost pusă la perfuzie. „Situația a rămas foarte critică. Nu-i dădeam mai mult de 50 la sută șanse de supraviețuire", spune Bréthaut. A doua zi, însă, răpitoarea părea deja ceva mai în putere. A început să mănânce singură, dar mai târziu a refuzat brusc hrana. „Gaia roșie este o specie foarte sensibilă la stres", spune expertul. De aceea, pasărea răpitoare înfometată a fost hrănită cu ajutorul unei pensete.

Sunt povești ca aceasta care se manifestă în prezent în Europa și America de Nord, ba chiar practic în întreaga lume: dispariția păsărilor.

Populațiile anumitor păsări de câmp s-au redus drastic în Europa, iar în America de Nord dispar păsările din pajiști. În zonele tropicale, în Costa Rica și în Caraibe, numărul lor scade, iar efectivele sunt în declin și în Scandinavia, Australia, China, Patagonia, regiunea mediteraneană și în multe alte regiuni ale Pământului.

Lista Roșie a speciilor amenințate 2012 a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii și a Resurselor Naturale (IUCN) enumeră 130 de specii de păsări care au dispărut la nivel mondial după anul 1500. În plus, un număr necunoscut de taxoni de păsări sunt considerați dispăruți fără urmă sau probabil dispăruți, fie pentru că nu au mai fost semnalați de decenii, fie pentru că habitatul lor este atât de puternic distrus, încât supraviețuirea lor pare puțin probabilă. Anul 1500 este considerat de IUCN un an-cheie, deoarece de atunci încolo europenii au început descoperirea și colonizarea celor mai îndepărtate colțuri ale Pământului, iar atât oamenii, cât și speciile de animale străine faunei locale, precum pisicile și șobolanii, au provocat dispariția în masă a numeroși taxoni de păsări. Calculele publicate în revista științifică Proceedings of the National Academy of Sciences au arătat că astăzi aproximativ douăsprezece la sută dintre toate speciile de păsări sunt amenințate acut cu dispariția, iar alte douăsprezece la sută sunt vulnerabile. Pe baza datelor disponibile, cercetătorii estimează că la sfârșitul secolului al XXI-lea vor dispărea cel puțin zece specii de păsări pe an. În Europa, în perioada istorică a dispărut doar o singură specie, marele alc (Pinguinus impennis).

Potrivit estimărilor oamenilor de știință, până în prezent au dispărut aproximativ 500 de milioane de specii de animale. Aceasta înseamnă peste 99 la sută dintre toate speciile de animale.

În această listă nu sunt incluse animalele și plantele dispărute în timpuri preistorice (dinozauri, mamuți și altele asemenea), ci doar cele care au dispărut în perioada istorică și sunt relativ cunoscute. Cele mai multe au fost exterminate de om, direct (prin vânătoare) sau indirect (prin distrugerea habitatului, prin introducerea sau strecurarea unor specii străine).

Oamenii de știință caută febril soluții

Mai ales speciile care înainte numărau foarte mulți indivizi par să fie sub o presiune extremă, conform concluziilor cercetătorilor ornitologi. Ecologii și ornitologii cunosc în multe cazuri exact cauzele. Trebuie făcut ceva, deoarece dispariția păsărilor este o problemă și pentru oameni. În unele regiuni au fost deja găsite soluții, scrie welt.de.

Henrique M. Pereira poate confirma acest lucru. Împreună cu o echipă de cercetători internaționali în domeniul biodiversității, el a publicat în urmă cu câteva săptămâni, în revista «Global Chance Biology» , rezultatele unei analize pe termen lung privind efectivele de păsări din America de Nord. Cercetătorii au evaluat raportul privind păsările cuibăritoare din America de Nord pentru anii 1971–2010, precum și alte surse. Au fost analizate în detaliu 519 specii de păsări. Rezultatul a arătat două lucruri: pe de o parte, și acest lucru pare la prima vedere pozitiv, numărul de specii rămâne constant în multe regiuni. Pe de altă parte, însă, numărul de indivizi scade.

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=axAZLCeF4ms&w=1280&h=720%5D

O explicație este că tot mai multe terenuri lăsate în pârloagă sunt folosite agricol, atât în SUA, cât și în Europa. «Mecanizarea tot mai accentuată, apariția marilor monoculturi, distrugerea gardurilor vii și utilizarea pesticidelor sunt dăunătoare pentru păsările de câmp», spune Pereira, profesor la Centrul German pentru Cercetarea Integrativă a Biodiversității și la Universitatea Halle-Wittenberg. «Multe păsări de câmp fie nu mai găsesc locuri de cuibărit, fie cuiburile lor sunt distruse.»

În special speciile care cuibăresc în pajiști și pe câmpuri, cele care preferă peisajele deschise, o duc greu. Ciocârliile de câmp, nagâții și potârnichile abia reușesc să-și crească puii. Mașinile agricole distrug cuiburile, iar puii hrăniți cu multă osteneală de păsările-părinte își pierd viața.

Scade dramatic și numărul insectelor

Distrugerea habitatelor este un motiv important pentru care există mai puține păsări. Dar nu este singura cauză a scăderii efectivelor: dacă în trecut, în anii 1970, mergeai cu mașina la țară, după scurt timp abia mai vedeai ceva, atât de murdar devenea parbrizul. Trebuia să-l cureți mereu, mase de insecte rămâneau lipite de geam.

În ultimii 15 ani, numărul insectelor a scăzut dramatic, după cum arată un studiu din Renania de Nord-Westfalia: timp de peste 25 de ani, între mai și octombrie, au fost amplasate capcane tip cort în 87 de locuri din rezervația naturală Orbroicher Bruch, lângă Krefeld, cu ajutorul cărora cercetătorii au colectat insecte zburătoare.

În 1989, în medie 1,6 kilograme de insecte ajungeau în fiecare capcană a oamenilor de știință. În 2014 au mai fost doar 300 de grame pe capcană. Biomasa pe capcană s-ar fi redus cu până la 80 la sută, spun cercetătorii conduși de Martin Sorg de la Societatea Entomologică din Krefeld.

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=PTmW41tNNiw&w=1280&h=720%5D

Ceea ce se observă în împrejurimile orașului Krefeld este o tendință globală: Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) estimează că, în întreaga lume, o treime din toate populațiile de insecte se află într-un declin puternic. Pentru păsări, consecințele sunt fatale. Pur și simplu nu mai găsesc suficientă hrană, nici pentru ele însele, nici pentru pui.

Păsările observă rapid dacă ceva nu este în regulă cu mediul

Păsările au un rol important în ecosistem. Se hrănesc cu insecte, hoituri și gunoaie și ajută la răspândirea semințelor de plante. Dincolo de aceasta, spune Berthold, ele fac și mai mult: observându-le, putem depista din timp chiar și schimbări globale sau pericole pentru sănătatea omului. Sunt bioindicatori, iar prin ele se poate vedea dacă ceva nu este în regulă în mediu.

Încălzirea climatică, de exemplu, este remarcată de experți foarte devreme, prin schimbarea comportamentului păsărilor. În 1990, își amintește ornitologul Peter Berthold, a ținut o conferință în fața unui public internațional, la Congresul Internațional de Ornitologie din Noua Zeelandă – despre felul în care încălzirea climatică va schimba lumea păsărilor.

Păsările migratoare vor pleca mai târziu spre sud, nu vor mai zbura atât de departe și se vor întoarce mai devreme. Speciile care trăiesc în munți sau în alte regiuni răcoroase vor avea dificultăți în a face față temperaturilor ridicate. «O jumătate a publicului a râs și a spus: ‚Omule, începe să îmbătrânească și vorbește prostii.‘ Cealaltă jumătate a spus: ‚Dacă este adevărat, Dumnezeu să ne ierte!'» Dacă păsărilor le merge rău, mai devreme sau mai târziu vor apărea probleme și pentru om.

În Suedia, de exemplu, în jurul anului 1970 nu mai existau aproape deloc șoimi de turn și presuri galbene, două specii de fapt frecvente. «Când s-au găsit tot mai des presuri galbene moarte, cercetătorii au smuls pene», explică Berthold. Au comparat conținutul de mercur al presurilor recent moarte cu cel din penele exemplarelor de muzeu, vechi de până la 100 de ani. «Între ele era o diferență uriașă.»

Deoarece mercurul se acumulează în pești, în Suedia a fost revizuită recomandarea alimentară. Peștele din apele suedeze nu ar trebui consumat mai des de o dată pe săptămână. În 2009, guvernul suedez a decretat chiar o interdicție totală a mercurului. Între timp se folosesc mai puține biocide cu mercur, iar situația se îmbunătățește treptat.

Cât de dăunătoare pot fi pesticidele precum DDT-ul a ieșit la iveală tot din cauza problemelor din lumea păsărilor: «Vulturii pleșuvi din America de Nord au avut mari probleme în anii 1950 și 1960. Cojile ouălor lor erau prea subțiri și aveau fisuri. Embrionii mureau, iar populația a scăzut drastic. Și toate acestea doar pentru că păsările preluau insecticidul prin insecte, pești și prăzi mai mari», povestește Berthold.

Otrava nu a ajuns doar în prăzile vulturilor, ci, în consecință, și în lanțul trofic al omului. Fără aceste păsări, o mare parte a omenirii ar fi trebuit deja să dispară.

Împăduririle regionale ajută păsările

Cu atât mai important este să fie monitorizate îndeaproape numeroasele schimbări din lumea păsărilor. Din cauza creșterii temperaturilor, de exemplu, nu mai toate păsările migratoare trebuie să zboare departe – iarna găsesc suficientă hrană chiar și în nord.

Alte specii se pot chiar extinde: egreta de vite din zona mediteraneană sau papagalii scăpați din captivitate din Orientul Mijlociu se simt bine la Freiburg, Stuttgart sau Düsseldorf. Astfel, numărul total de specii din Germania chiar crește, deși populațiile în general se micșorează. Imigrarea unor specii noi maschează tendința mai degrabă negativă.

Dar există și vești cu adevărat bune, în cazuri izolate. «În ansamblu, declinul nu mai crește în unele regiuni», spune Henrique Pereira. «La unele specii de păsări de pădure din Europa sau America de Nord, populațiile chiar își revin.» Acest lucru se datorează împăduririi regionale. Dacă le redai animalelor habitatul, ele se înmulțesc din nou rapid. În jargonul cercetătorilor, aceasta se numește «renaturare împotriva defaunării».

Peter Berthold dorește să folosească și el acest mod relativ simplu de protecție a păsărilor. Acum doisprezece ani a lansat, împreună cu Fundația Heinz Sielmann, rețeaua de biotopuri Lacul Constanța. Fundația achiziționează de la orașe și comune mici porțiuni de teren nefolosite, pe care le renaturează și le protejează.

Numărul insectelor crește acum, iar păsările găsesc din nou suficiente tufișuri și arbuști pentru cuiburile lor. Rețeaua de biotopuri urmează să fie extinsă în toată Germania. «Zece din cele 16 landuri și-au exprimat deja interesul», spune Berthold. Astfel, Germania ar trebui să devină din nou prietenoasă cu insectele și cu păsările.

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=OkC3yGVkKXY%5D