Hibernarea: ce se întâmplă cu adevărat în organism

Când afară e frig și hrana se împuținează, multe Animale sălbatice se retrag în cuiburile, vizuinile sau galeriile lor bine căptușite, încep să sforăie și dorm liniștite, pur și simplu, până în aprilie.

Sună ca într-un basm – și chiar este unul. Căci hibernarea animalelor sălbatice nu are nimic de-a face cu un somn obișnuit, odihnitor. Pentru ele este o strategie eficientă de a supraviețui o perioadă lungă fără hrană și în condiții meteorologice nefavorabile.

Torpor: temperatura corpului sub zero grade

„Multe animale sălbatice au iarna o funcție metabolică drastic redusă, frecvența bătăilor inimii și ritmul respirator le sunt puternic diminuate, iar și temperatura internă a corpului scade", spune profesorul dr. Klaus Hackländer, președintele consiliului de administrație și biolog specializat în animale sălbatice la Deutsche Wildtier Stiftung. Pârșul de grădină, animalul anului 2023, își petrece o parte din zilele de iarnă chiar cu o temperatură internă a corpului de un grad sub zero. Și ariciul, hârciogul de câmp și liliecii folosesc această strategie pentru a trece peste lunile reci. Biologii numesc această stare extremă de repaus torpor.

La intervale regulate, animalele întrerup torporul în timpul hibernării. Căci și activitatea cerebrală este minimă în fazele de metabolism redus, iar din când în când creierul trebuie adus la temperatura de funcționare. Atunci animalele își accelerează metabolismul, temperatura crește și ele dorm – inclusiv în așa-numitele faze REM (de la Rapid-Eye-Movement), importante pentru creier, în care celulele nervoase sunt aprovizionate cu oxigen și produsele metabolice sunt eliminate. Fazele de torpor alternează, așadar, la intervale regulate cu faze de somn propriu-zis. Doar la câteva săptămâni, animalele care hibernează se trezesc, de exemplu, pentru a urina, a-și face nevoile sau a mânca din cămara amenajată în vizuină. Apropo: după ce au stat așa de mult culcate, animalele care hibernează nu sunt odihnite. Dimpotrivă, după trezirea din primăvară trebuie mai întâi să mănânce mult, pentru a-și reface energia.

Deranjul poate fi fatal

În torpor, animalele sunt rigide și reacționează aproape deloc la stimulii externi, astfel încât pot fi considerate moarte chiar și de noi, oamenii, atunci când le găsim la curățenia din grădină, de exemplu un arici într-un morman de frunze sau un pârș de grădină într-o stivă de lemne. Animalele aflate în hibernare nu trebuie deranjate. „Pentru că repornirea metabolismului este un proces biochimic complicat, care îi consumă foarte multe forțe animalului”, spune profesorul Hackländer. „Dacă deranjăm animalele aflate în torpor, ele pierd extrem de multă energie și poate că nu vor supraviețui restului iernii.”

Repaus de iarnă și amorțeală de frig

Animalele care țin doar un repaus de iarnă, precum veverița sau bursucul, nu își reduc metabolismul atât de drastic. Spre deosebire de adevăratele animale hibernante, ele sunt din când în când active, merg după hrană, își schimbă adăpostul și chiar se împerechează. Cerbii nobili și alte animale sălbatice mari pot economisi până la 30 la sută din energie printr-un repaus metabolic temporar în timpul iernii. Animalele ectoterme, precum broaștele sau broaștele râioase, nu își pot regla singure temperatura corpului și, la temperaturi exterioare scăzute, cad în amorțeala de frig. În prealabil își caută adăpost în ascunzători ferite de vânt și îngheț, precum grămezile de compost sau rădăcinile copacilor, și rămân acolo până când se încălzește din nou.