Hawaii folosește țânțari pentru a salva păsări rare

Într-o ultimă încercare disperată de a salva păsări rare, aflate în pericol de dispariție, în Hawaii sunt lansate din elicoptere milioane de țânțari.

Păsările endemice și viu colorate din arhipelag, cunoscute drept honeycreeper (mierlele-de-miere hawaiiene), mor din cauza malariei, transmisă de țânțari aduși în anii 1800 de pe navele europene și americane. Deoarece păsările nu au dezvoltat imunitate împotriva bolii, ele pot muri chiar și după o singură înțepătură.

Treizeci și trei de specii de honeycreeper au dispărut deja, iar multe dintre cele 17 specii rămase sunt grav amenințate, existând temeri că unele ar putea dispărea în decurs de un an dacă nu se iau măsuri. Acum, ecologiștii încearcă de urgență să le salveze printr-o strategie neobișnuită: eliberarea unui număr și mai mare de țânțari.

În fiecare săptămână, un elicopter lansează 250’000 de țânțari masculi, purtători ai unei bacterii naturale cu efect de control al natalității, deasupra insulelor din îndepărtatul arhipelag. Au fost deja eliberați 10 milioane.

„Singurul lucru și mai tragic ar fi ca păsările să dispară fără să fi încercat noi ceva. Nu putem să nu încercăm”, a declarat Chris Warren, coordonatorul programului pentru păsările de pădure din Parcul Național Haleakalā, de pe insula Maui.

Populația unei specii de honeycreeper, ʻakikiki (Kauaʻi creeper), a scăzut de la 450 de exemplare în 2018 la cinci în 2023, iar potrivit administrației parcului național, în libertate se mai cunoaște o singură pasăre pe insula Kauaʻi.

Honeycreeperii au un cântec asemănător cu cel al canarilor și o diversitate incredibilă: fiecare specie a evoluat cu forme specifice ale ciocului, adaptate hrănirii cu alimente diferite, de la melci și fructe până la nectar. Ele sunt o parte importantă a ecosistemului, deoarece contribuie la polenizarea plantelor și consumă insecte.

Deoarece păsările din Hawaii nu au evoluat alături de malaria aviară, ele dispun de o apărare imunitară foarte slabă. Mierlița stacojie (‚i’iwi), de exemplu, are 90% șanse să moară dacă este înțepată de un țânțar infectat.

Celelalte păsări trăiesc, de regulă, la altitudini de peste 1.200 până la 1.500 de metri, unde țânțarii purtători ai parazitului malariei aviare nu pot supraviețui, deoarece este prea frig. Cum însă clima se încălzește, țânțarii urcă la altitudini tot mai mari.

Cercetătorii folosesc tehnica insectelor incompatibile (IIT), în care sunt eliberați țânțari masculi purtători ai unei bacterii naturale care împiedică eclozarea ouălor femelelor sălbatice cu care se împerechează.

Țânțarii femele se împerechează o singură dată și se consideră că, în timp, acest lucru reduce populația totală. Bacteria, Wolbachia, se găsește în majoritatea insectelor, care pot da naștere unor descendenți viabili doar cu parteneri ce au aceeași tulpină de Wolbachia.

Tehnica a fost deja folosită cu succes pentru reducerea populațiilor de țânțari în China și Mexic, iar în California și Florida programele continuă. Eficiența acestui program ar trebui să se vadă vara, când populațiile de țânțari cresc, de regulă, puternic.

Proiectul este condus de o coaliție de grupuri din care fac parte US National Park Service, statul Hawaii și Maui Forest Bird Recovery Project, care lucrează sub deviza „Birds, Not Mosquitoes”.

Dr. Nigel Beebe de la University of Queensland a studiat cum funcționează tehnica IIT la alte specii de țânțari. „Este mult mai bună decât folosirea pesticidelor, care au un impact mare asupra speciilor non-țintă. Mai ales când este vorba de conservarea unor specii critice”, a declarat el.

El a adăugat însă că eliminarea pe termen lung a țânțarilor reprezintă o provocare, în special pentru țările de pe continent. „Eradicarea poate fi dificilă, cu excepția cazului în care se poate preveni reîntoarcerea lor în peisaj”, a spus el. „Insulele sunt ideale pentru asta.”