Sunt pisicile sau câinii mai deștepți?

Proprietarii de câini și de pisici fac multe presupuneri despre inteligența companionilor lor cu patru picioare.

Desigur, ne place tuturor să ne imaginăm că Fido sau Felix al nostru este cel mai isteț animal care a adus vreodată o minge – sau s-a aruncat după ea. Putem, așadar, clarifica străvechea dezbatere? Care specie este mai deșteaptă: câinii sau pisicile?

Se pare că răspunsul nu este atât de simplu pe cât și-ar dori iubitorii de animale.

«Cercetătorii care studiază cogniția câinilor nu analizează inteligența ca atare, ci diferite aspecte ale cogniției», explică Alexandra Horowitz, specializată în cogniția câinilor la Barnard College din New York și autoarea cărții «Inside of a Dog: What Dogs See, Smell, and Know».

Horowitz pune sub semnul întrebării chiar și obiceiul omului de a compara inteligența diferitelor specii.

«În forma ei cea mai simplă, pisicile sunt deștepte în privința lucrurilor pe care pisicile trebuie să le facă, iar câinii în privința lucrurilor pe care câinii le fac«, a spus ea. «Nu cred că are vreun sens să vorbim despre „inteligența” relativă a speciilor«.

Brian Hare, profesor de antropologie evoluționistă la Duke University, a fost de acord cu această evaluare.

«A întreba dacă un câine este mai deștept decât o pisică este ca și cum ai întreba dacă un ciocan este o unealtă mai bună decât o șurubelniță – depinde pentru ce a fost conceput”, a explicat el pentru Live Science.

Asta nu înseamnă că cercetătorii comportamentului animal nu au încercat să măsoare inteligența câinilor și a pisici – sau, mai exact, abilitățile cognitive care depășesc ceea ce este necesar pentru supraviețuire.

Kristyn Vitale, profesor asistent de sănătate și comportament animal la Unity College din Maine, a spus că inteligența animalelor este de obicei împărțită în trei mari domenii:

• capacitatea de a rezolva probleme
• formarea conceptelor (capacitatea de a forma concepte generale pornind de la experiențe concrete specifice)
• Inteligența socială

Vitale se ocupă în principal de pisici, iar accentul pus în prezent pe viața interioară a pisicilor se concentrează asupra inteligenței sociale. Pisicile, considerate adesea distante și dezinteresate de oameni, dovedesc de fapt un nivel ridicat de inteligență socială, „adesea la același nivel cu câinii«.

Studiile arată de exemplu, că pisicile pot face diferența între numele lor și cuvinte cu sonoritate asemănătoare și s-a constatat că interacțiunile umane le sunt preferate hranei, jucăriilor și mirosurilor. Atenția oamenilor contează pentru pisici: într-un studiu publicat în 2019 în revista Behavioural Processes s-a constatat că pisica petrece mai mult timp cu o persoană dacă aceasta îi acordă atenție.

Într-unul dintre puținele studii care compară direct pisicile și câinii, cercetătorii nu au găsit nicio diferență semnificativă între cele două specii în ceea ce privește capacitatea de a găsi hrană ascunsă pe baza indiciilor date de un om. Cercetătorii au observat însă că „pisicilor le lipsesc, în comparație cu câinii, unele componente ale comportamentului de atenție„. (Proprietarii de animale care au observat vreodată un câine cerșind lângă bolul său cu mâncare, în timp ce o pisică se îndepărta, știu exact ce au observat cercetătorii).

Apoi mai este mărimea creierului. O idee larg răspândită este că mărimea creierului dictează inteligența relativă și, dacă ar fi mereu așa, câinii ar avea în mod evident un avantaj.

Hare a spus că el și antropologul Evan MacLean de la Universitatea din Arizona au recrutat peste 50 de cercetători din întreaga lume pentru a aplica un test conceput de ei la 550 de specii de animale, printre care „păsări, maimuțe, câini, lemurieni și elefanți«.

Ideea a fost de a testa o trăsătură cognitivă, autocontrolul, sau cum o numesc cercetătorii, „controlul inhibitor„, la diferite specii de animale. Testul lor, publicat în 2014 în revista Proceedings of the National Academy of Sciences, a fost versiunea pentru animale a celebrului studiu al Universității Stanford din 1972, în care copii cu vârste între 3 și 5 ani au fost testați în privința capacității de a amâna consumul unei bomboane marshmallow.

Studiul realizat pe mai multe specii a arătat că „cu cât creierul unui animal este mai mare, cu atât au dat dovadă de mai mult autocontrol în testul nostru cu marshmallow«, spune Hare. Capacitatea de autocontrol este unul dintre semnele unei funcții cognitive superioare.

Dar există un inconvenient: pisicile nu au fost incluse în test, așa că, deși putem specula cum s-ar fi descurcat în funcție de mărimea creierului lor, nu știm cu adevărat.

În cazul acestui tip de evaluare a inteligenței trebuie să ținem cont și de faptul că putem trata câinii și pisicile diferit, spune Vitale.

«De exemplu, câinii sunt adesea bine socializați, merg la cursuri pentru pui, călătoresc cu mașina și frecventează parcurile pentru câini«, a spus ea. «Proprietarii de pisici oferă pisicilor lor mai puține astfel de oportunități de socializare și de antrenament».

Așadar, cine câștigă până la urmă? Poate ar trebui pur și simplu să apreciem tipul special de inteligență al animalului de companie, în special inteligența socială, care îl face un însoțitor minunat.