Pisicile recunosc când li se vorbește direct

Un nou studiu condus de Universitatea Paris Nanterre a arătat că pisicile își modifică comportamentul atunci când aud vocea stăpânului lor pe un ton care li se adresează lor, dar nu și atunci când aud vocea unui străin care li se adresează sau vocea stăpânului adresată altei persoane.

Aceste rezultate sugerează că pisicile pot dezvolta legături afective puternice cu stăpânii lor.

Oamenii de știință știu de multă vreme că tonul vocii umane se schimbă în funcție de cel căruia i se adresează, de exemplu atunci când vorbim cu copii mici sau cu animale de companie, spre deosebire de situația în care vorbim cu alți adulți. Deși studii anterioare au arătat că tonul vorbirii umane se modifică atunci când este adresat pisicilor, se știa încă puțin despre felul în care reacționează pisicile la acest lucru.

Cercetătorii au analizat acum cum au reacționat 16 pisici la vocile înregistrate în prealabil ale stăpânilor lor și ale unor persoane străine, care rosteau propoziții cu un ton adresat pisicii și cu unul adresat adultului. Oamenii de știință au studiat trei condiții: în prima, vocea vorbitorului trecea de la vocea unui străin la cea a stăpânului pisicii, în timp ce în a doua și a treia condiție tonul stăpânului pisicii, respectiv al străinului, trecea de la vocea adresată pisicii la cea adresată adultului.

În prima condiție, zece din cele 16 pisici au arătat o scădere a intensității comportamentului în timp ce ascultau trei înregistrări audio cu o voce străină care le striga pe nume. Când au auzit însă vocea stăpânului, intensitatea comportamentului lor a crescut din nou în mod clar, iar pisicile au manifestat comportamente precum întoarcerea urechilor spre difuzoare, deplasarea prin încăpere și dilatarea pupilelor. Potrivit experților, această schimbare de comportament arată că pisicile pot deosebi vocea stăpânului de cea a unui străin.

În a doua condiție experimentală, zece pisici și-au redus intensitatea comportamentului atunci când au auzit înregistrări ale stăpânului lor cu un ton adresat adultului, dar au crescut-o în mod clar atunci când și-au auzit stăpânul vorbind cu un ton adresat pisicii. O astfel de schimbare a intensității comportamentului nu a fost observată în a treia condiție, când un străin vorbea fie cu un ton adresat adultului, fie cu unul adresat pisicii. Pisicile păreau așadar capabile să distingă dacă stăpânul lor vorbea cu un ton adresat pisicii sau cu unul adresat unui adult, dar nu au reacționat diferit atunci când vocea unui străin își schimba tonul.

Sunt totuși necesare cercetări suplimentare pentru a afla dacă aceste rezultate pot fi extinse și la pisici mai socializate, obișnuite să interacționeze cu persoane străine.

«Aceste rezultate aduc o nouă dimensiune în analiza relației dintre om și pisică, deoarece implică dezvoltarea unei comunicări speciale în diadele om-pisică, bazată pe experiență. Rezultatele noastre subliniază importanța relațiilor de unu la unu pentru pisici și susțin literatura recentă despre capacitatea pisicilor și a oamenilor de a stabili legături puternice«, concluzionează autorii.