Împotriva oricărui instinct: animalele ajută alte specii

Pe 4 octombrie a fost celebrată Ziua Mondială a Animalelor, o zi în care reflectăm asupra lumii animale uimitoare și asupra tuturor speciilor unice cu care ne împărțim planeta.

Nurcile, vulpile și chinchilele, specii întâlnite de obicei în fermele de blănuri din Europa, sunt prin natura lor animale sălbatice, care duc o viață fascinantă în habitatele lor naturale.

Analizăm cum trăiesc aceste animale în libertate și cum sunt reprimate instinctele lor naturale în fermele de blănuri.

O viață de câine pentru vulpi

Vulpile roșii trăiesc în principal în perechi sau în grupuri familiale de până la zece exemplare adulte și pui și sapă vizuini cu multe tuneluri. Verii lor arctici cutreieră zeci de kilometri. În fermele de blănuri, însă, ambele specii sunt condamnate la izolare în cuști din plasă de sârmă de 0,8 până la 1,2 m².

Nurcile sunt limitate la cuști și mai mici, în timp ce în libertate se cațără și sar printre copaci, străbătând zilnic o zonă de până la 3 km² – atunci când nu se scufundă până la șase metri adâncime și nu înoată sub apă peste treizeci de metri.

Chiar și simplul chinchilla poate sări de până la patru ori mai sus decât înălțimea de 50 cm a cuștilor în care este închis la ferme. Aceste animale sunt obișnuite să trăiască în colonii de peste 100 de exemplare, formând perechi, iar acum sunt limitate la grupuri mici.

Deoarece cele mai importante nevoi pentru bunăstarea fizică și mentală a animalelor nu pot fi satisfăcute, apar comportamente anormale precum mersul în cerc, mersul de colo-colo, ronțăitul blănii și mușcatul cozii. Automutilarea, rănile infectate, lipsa membrelor și chiar canibalismul nu sunt rare în fermele de animale pentru blană, la fel ca mortalitatea ridicată în rândul reproducătorilor și al puilor.

Fiind animale sălbatice, ele se tem în mod firesc de oameni. Atunci când mănușile groase nu oferă suficientă protecție, îngrijitorii recurg la clești metalici pentru gât sau corp și chiar la capcane amplasate în cuști.

Niciun animal nu o duce bine în fermele de blană

Programul WelFur pretinde că evaluează bunăstarea animalelor din fermele de blană din Europa. Deoarece însă protocoalele au fost concepute pentru creșterea în cuști, rezultatele studiilor arată doar că toate fermele de blană sunt, în esență, la fel, nu că animalele ar trăi în condiții adecvate.

Bunăstarea animalelor poate fi privită doar prin prisma celor Cinci Domenii, care evaluează echilibrul dintre experiențele și emoțiile pozitive și cele negative – o schimbare de paradigmă față de vechiul model al celor Cinci Libertăți, care se concentra pe eliminarea experiențelor negative. Plecând de la această abordare centrată pe animal, creșterea animalelor pentru blană este în mod clar o cruzime complet inacceptabilă. Ea trebuie oprită.

Dacă și dumneavoastră credeți că niciun animal nu ar trebui pedepsit pentru că are blană, ci că, în schimb, ar trebui să fie ilegală deținerea în ferme a animalelor care sunt ucise pentru blana lor, atunci nu ezitați și semnați Inițiativa Cetățenească Europeană „Fur Free Europe«, pentru interzicerea fermelor de blană și a produselor din blană de crescătorie de pe piața europeană.

«Fur Free Europe”, cel mai recent raport, analizează mai îndeaproape nevoile etologice ale speciilor crescute pentru blană și modul în care condițiile la care sunt supuse aceste animale sălbatice fac imposibilă satisfacerea nevoilor lor comportamentale.