Germania: Taburet din picior de elefant confiscat de la un vânător recreativ

La 14.02.2019, agenții Oficiului de Investigații Vamale Essen au confiscat, de la un suspect în vârstă de 53 de ani din Bergisch-Gladbach, un picior de elefant transformat în taburet.

Anterior, Poliția vamală din Essen primise o informație potrivit căreia, pe un portal de anunțuri mici, era scos la vânzare un taburet acoperit cu saci de gunoi, care în realitate era un picior de elefant împăiat.

Parchetul din Köln a deschis o anchetă pentru suspiciunea de încălcare a Legii federale privind protecția naturii. Conform Legii federale privind protecția naturii, elefanții sunt o specie protejată în mod special și strict, a cărei comercializare este, în principiu, interzisă.

Anchetatorii vamali au stabilit identitatea vânzătorului și, în urma percheziției locuinței suspectului din Bergisch-Gladbach, au găsit în garajul acestuia piciorul de elefant transformat în taburet. Suspectul nu deținea nici un certificat de comercializare, nici o autorizație de import de la autoritățile competente.

Exterminare cu aprobare oficială

În 2018, Oficiul Federal pentru Protecția Naturii a aprobat importul a 197 de „trofee de vânătoare” provenite de la animale protejate în mod special prin Convenția de la Washington privind protecția speciilor. Acest lucru reiese dintr-o interpelare scrisă adresată guvernului federal de deputata Steffi Lemke (Alianța 90/Verzii). Printre trofeele importate se află părți din corpul a 92 de animale aparținând unor specii pe cale critică de dispariție, printre care elefanți africani (48), leoparzi (31), ghepardi (8) și rinoceri albi (3). Alte specii ucise exclusiv pentru obținerea de trofee sunt hipopotamii (34), leii (17) și urșii polari (4). Pentru a garanta protecția animalelor și a speciilor, PETA cere guvernului federal să impună în sfârșit o interdicție de import pentru trofeele de vânătoare.

Vânzarea la preț de nimic a naturii are loc aici și acum, iar guvernul federal participă la ea. Vânătoarea de trofee nu este altceva decât o distracție respingătoare a unor oameni bogați și insensibili, care au mai mulți bani decât morală.

Nadja Michler, referentă de specialitate pentru animale sălbatice la PETA

Alte țări ne-o iau, din nou, cu mult înainte: Franța și Australia au oprit în 2015 cel puțin importul de trofee de lei. Iar Țările de Jos au urmat exemplul în 2016, cu o interdicție generală de import pentru 200 de specii amenințate.

Un hobby sângeros cu urmări fatale

În Germania, uciderea animalelor în scopul obținerii de trofee este interzisă și încalcă paragraful 17 numărul 1 din Legea protecției animalelor, deoarece nu poate fi justificată printr-un „motiv rezonabil” în sensul legii. În plus, nu se poate vorbi aici de „corectitudine cinegetică” (Weidgerechtigkeit), adică de o vânătoare presupus responsabilă sau chiar conformă cu protecția animalelor. În multe alte țări, însă, legislația privind protecția animalelor și a naturii este insuficientă. Perspectiva încasării de valută de la vânători cu mulți bani face ca, în multe locuri, să fie încă posibilă uciderea animalelor rare pentru trofee. Numai în Africa, 18.000 de vânători de vânat mare din străinătate împușcă anual peste 100.000 de animale sălbatice. Din lăcomia după un trofeu de vânătoare deosebit, vânătorii de trofee reduc considerabil efectivele de animale. Un studiu științific despre vânătoarea de lei din Tanzania arată, de exemplu, că vânătoarea legală de trofee – și nu braconajul sau pierderea habitatelor – este factorul principal al declinului accentuat al animalelor sălbatice.

Aproape deloc Participarea la profit a populațiein locale

Vânătorii de trofee încearcă uneori să se justifice prin argumente neîntemeiate: sumele uriașe pe care vânătorii recreativi le cheltuiesc pentru o călătorie de vânătoare nu ajung la populația săracă sau la administrația unui parc național, ci aproape exclusiv în buzunarele organizatorilor de călătorii și ale proprietarilor de ferme de vânătoare. O analiză economică a vânătorii de trofee din Africa arată că doar 3 la sută din veniturile obținute din vânătoarea de trofee ajung la populația locală. Din punct de vedere economic, turismul cinegetic joacă un rol nesemnificativ în majoritatea țărilor. În Namibia, de exemplu, vânătoarea de trofee contribuie cu doar 0,27 la sută la produsul intern brut, în timp ce turismul de natură contribuie cu 4,2 la sută. Cea mai mare parte a turiștilor vrea să vadă o faună intactă – iar de aceasta beneficiază pe termen lung și populația.