Diminuarea stratului de ozon din Arctica provoacă anomalii meteorologice

Deși mulți oameni sunt familiarizați cu gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii, problemelor cu care se confruntă și ozonul protector din stratosfera de deasupra Arcticii li s-a acordat, până de curând, mai puțină atenție.

În anii 2011 și 2020, de exemplu, o subțiere semnificativă a stratului de ozon de deasupra Polului Nord a dus la anomalii meteorologice în întreaga emisferă nordică, printre care o primăvară excepțional de caldă și uscată în Europa Centrală și de Nord și în Rusia sau condiții neobișnuit de umede în regiunile polare. Cu toate acestea, existența unei legături cauzale directe între distrugerea ozonului stratosferic și aceste anomalii meteorologice rămâne controversată în știința climei.

Pentru a clarifica această întrebare, o echipă de experți condusă de ETH Zürich a efectuat simulări care au integrat diminuarea stratului de ozon în două modele climatice diferite și a constatat că cea mai probabilă cauză principală a anomaliilor meteorologice observate în emisfera nordică în 2011 și 2020 este diminuarea stratului de ozon de deasupra Arcticii. Simulările au corespuns datelor observate din cei doi ani (precum și cu alte opt evenimente de acest tip, utilizate pentru comparație). Atunci când oamenii de știință au eliminat distrugerea ozonului din modelele lor, nu au mai putut reproduce rezultatele.

«Din punct de vedere științific, lucrul care ne-a surprins cel mai mult este că modelele pe care le-am folosit pentru simulare sunt complet diferite, dar au furnizat totuși rezultate similare«, spune Gabriel Chiodo, coautor al studiului și expert în dinamica climei la ETH Zürich.

Potrivit oamenilor de știință, diminuarea stratului de ozon apare atunci când temperaturile din Arctica sunt foarte scăzute. «Diminuarea stratului de ozon are loc doar atunci când este suficient de frig și când vortexul polar din stratosferă, la aproximativ 30–50 de kilometri deasupra solului, este puternic, adică intens», explică autoarea principală a studiului, Marina Friedel, doctorandă în științe ale mediului la aceeași universitate.

În mod normal, ozonul absoarbe radiația UV a Soarelui, încălzește stratosfera și contribuie la destrămarea vortexului polar primăvara. Dacă însă există mai puțin ozon, stratosfera se răcește, iar vortexul devine mai puternic. «Un vortex polar puternic duce apoi la efectele observate la suprafața Pământului«, a declarat dr. Chiodo. Ozonul pare așadar să joace un rol fundamental în schimbările de temperatură și de circulație din Arctica.

Aceste descoperiri i-ar putea ajuta pe climatologi să realizeze prognoze meteorologice și climatice sezoniere mai precise, care să permită o mai bună anticipare a variațiilor de temperatură, esențiale pentru agricultură. Sunt însă necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege evoluția viitoare a stratului de ozon. Deși substanțele care distrug ozonul, precum clorofluorocarburile (CFC), sunt interzise din 1989, ele sunt extrem de persistente și pot rămâne în atmosferă până la un secol, continuând astfel să deterioreze stratul de ozon. «Aceasta ridică întrebarea cât de repede se reface stratul de ozon și cum influențează acest lucru sistemul climatic«, a concluzionat Friedel.