Mistreți în orașele elvețiene: De ce vânătoarea de hobby agravează situația

În orașul Ascoli din centrul Italiei, noi observații ale unor cete întregi stârnesc agitație.

Autoritățile comunei, provinciei și regiunii reacționează cu reflexul obișnuit de criză: capcane de tip «Pig Brig», așa-numiții trăgători de selecție și posibile împușcări. Lega Abolizione Caccia critică dur acest curs și amintește că în anii 1970 și 1980 mistreții au fost eliberați în mod intenționat în scopuri vânătorești. Vânătorile cu gonaci și cele de hăituire ar fi destrămat cetele și ar fi împins animalele spre așezările aparent mai sigure. «Mistreții care astăzi pasc în oraș sunt animale care au fugit din calea vânătorilor de hobby», se arată în comunicat. Delegata Sabrina Simonetti vorbește deschis, în privința folosirii capcanelor, despre un «măcel de grup». De asemenea, profesorul Andrea Mazzatenta, specializat în fiziologia animalelor, confirmă: mistreții se apropie de localități tocmai pentru a scăpa de presiunea vânătorii.

Aceste eliberări istorice sunt considerate un factor important pentru dinamica populațională actuală, care s-a intensificat și mai mult prin presiunea vânătorii, fragmentarea cetelor și ratele tot mai mari de reproducere.

Știința este clară: vânarea crește înmulțirea

Constatarea nu este un caz particular italian, ci este documentată la nivel internațional. Un studiu francez de lungă durată, desfășurat pe parcursul a peste 22 de ani, a comparat două populații de mistreți, una vânată intensiv în departamentul Haute-Marne și una aproape deloc vânată în Pirinei. Rezultatul: sub o presiune mare a vânătorii, fertilitatea este semnificativ mai ridicată, maturitatea sexuală survine mai devreme, iar până și scroafele tinere rămân gestante. Mecanismul este cunoscut: scroafele conducătoare suprimă, prin intermediul unor substanțe mesagere, fertilitatea femelelor cu rang inferior. Atunci când vânătorii și vânătoarele de hobby împușcă scroafele conducătoare, cârdurile se destramă, celelalte femele intră imediat în călduri și se reproduc de mai multe ori pe an. Astfel, efectivul crește de la an la an. În Toscana, numărul mistreților s-a dublat din cauza vânătorii intense și a depășit pragul de 200’000 de animale.

EFSA: împușcările nu pot reduce deloc efectivul

Cât de ineficientă este vânătoarea de hobby ca instrument de gestionare arată un calcul al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară. Cu o dinamică de reproducere de aproximativ 200 la sută pe an, ar trebui prelevat anual peste 67 la sută din efectiv pentru a reduce cât de cât o populație. În realitate, cota de împușcare este de aproximativ 40 la sută. Înmulțirea mistreților este compensatorie: ceea ce este împușcat, specia recuperează în câțiva ani. Și institutul italian de cercetare a mediului ISPRA constată că vânătorile cu gonaci nu limitează efectivul, nu rezolvă pagubele sau problemele de siguranță, ci perturbă structura socială și favorizează răspândirea necontrolată a animalelor.

Și pentru Elveția este valabil: uciderea nu este o soluție

Elveția cunoaște același tipar. O cercetare desfășurată la Universitatea din Zürich privind gestionarea mistreților a ajuns deja în 2004 la concluzia că împușcarea și hrănirea în scop vânătoresc nu reduc durabil pagubele și stimulează în plus reproducerea. În timp ce în aproximativ două treimi dintre cantoane se practică vânătoarea cu permis fără responsabilitate teritorială, cantonul Geneva arată din 1974 o alternativă funcțională: o interdicție totală a vânătorii, în care intervențiile necesare sunt efectuate exclusiv de paznici de vânătoare instruiți profesional. Acest model nu este o excepție, ci o dovadă transferabilă că gestionarea faunei sălbatice funcționează fără vânătoarea de hobby. Cine vrea să țină mistreții departe de orașe pe termen lung mizează de aceea pe prevenție: garduri electrice, eliminare consecventă a deșeurilor, sisteme de avertizare pentru fauna sălbatică și zone de siguranță fără vânătoare în jurul localităților. Sau, în cuvintele Lega Abolizione Caccia: «Este timpul să ne îndreptăm spre știință și nu spre lumea vânătorii.»

Cum presiunea vânătorii stimulează înmulțirea documentează dosarul «Activitatea vânătorească face specia să se înmulțească», iar ineficacitatea ecologică a vânătorii — articolul «Vânătorii și protecția naturii».